un iepure lasă urme încă vizibile
pe faţa îngheţată a lunii,
un vânător nu mai poate înainta
se întoarce cu tolba goală,
copiii se bucură şi râd
îl sărută şi-i spun o poezie.
Seara trece ca o poveste
în care iepurii adorm odată cu ei în vise
şi dimineaţa târziu
îi trezesc să meargă la şcoală
fericiţi ca nişte vulpoi tineri.

Comentarii