Secret Nedezlegat continuare

[VIORICA GUSBETH]

Gaby avusese o zi grea la serviciu. Probleme multiple îl asaltau. Fabrica se afla în probe tehnologice . iar el răspundea de un important segment , partea electronică a camerei de comandă .
După ce lipsi acele câteva zile, dorind să fie alături de soție, când durerea îi sufoca , la serviciu problemele nu le rezolvase nimeni. Directorul tehnic îl chemă la raport.
- Înțeleg tovarăşul Kovaci , ai probleme personale, dar fabrica nu așteaptă,problemele de serviciu în această perioadă sunt extrem de importante. Avem termen de dare în funcțiune,, nu putem să ne împiedicăm de micile noastre necazuri.
Tovarășul director, mi-a murit copilul nou născut, e chiar atât de mic necazul prin care trec ?
- Bine, bine, înțeleg, dar , la treabă, să grăbim punerea în funcțiune !
Intră în casă obosit, nervos. Silvia stătea în fotoliu din sufragerie . Se ridică imediat ce auzi ușa ,, se apropie de el, știa că e obosit poate chiar flămând. Îi luă jacheta, i-o atârnă pe cuier.
- Îți încălzesc mâncarea până te speli. Cum a fost la serviciu ? Ai avut necazuri ?
Gaby, după ce-și schimbă hainele și se spălă, intră în bucătărie
-. Bună iubito ! Da, am avut o zi grea , frecuș, oameni lipsă, maistru plecat Dumnezeu știe unde după materiale,
Orlovici și el plecat, așa că am tras astăzi. Dar mi-a prins bine , nu am avut timp să mă gândesc la necazul nostru.
Tu ? Ce ai rezolvat ?
- Am venit foarte dezamăgită, Gaby, E greu Mi-au dat formulare de completat,dar nu asta m-a speriat, m-ai bine zis, dezamăgit, cică îți dau pruncuțul, dacă nu te descurci timp de șase luni, ți-l iau !
De parcă îți iei o haină , o probezi, apoi vine vânzătoarea și spune că nu îți stă bine și ți-o ia.
-- Ei , se dau ei mari granguri, dar dacă împingi niște bani să vezi ce repede se pot mișca lucrurile.
Asta nu aș face niciodată, Gaby, nu ajungem noi să ne cumpărăm copil cu bani. Ar fi degradant, nu crezi ?
Gaby mânca posomorât , adâncit în gânduri, departe de problemele discutate.
Mă întind puțin mă doare spinarea, am stat toată ziua în picioare. Hai, vino și tu lângă mine !
El se duse în dormitor, dar Silvia rămase în cameră la televizor.

Îl lăsă să ațipească. Știa că asta nu dura mult, o jumătate de oră și el se trezea refăcut și parcă alt om, calm și simpatic.
Așa s-a și desfășurat restul zilei. El se trezi odihnit și calm.
Gata, puiul de somn m-a revigorat. Mă simt bine acum. Nu eram în stare să urmăresc ideea , atât eram de obosit. Acum , să discutăm.
După ce amândoi au descâlcit etapele necesare înfierii, Gaby își spuse, doar pentru el în șoaptă:. îmbătrânim până atunci. Trebuie să găsesc o cale mai simplă: cum, oare?

Mă gândesc să procedăm altfel, Gândeşte-te, Silvia, în țară sunt o mulțime de Case de Copii, doar nu suntem obligați să ne luăm copil neapărat din localitatea unde ne aflăm.
Dă-mi cartea de telefoane. Să vezi acum cum lucrez eu. Stai aici lângă mine , căutăm numerele de telefoane de la Casele de Copii din țară,s-o luăm la rând..
După cinci sau poate șase telefoane date în diverse orașe la Casele de Copii, apăru și surpriza cea mare.
- Ura Silvia ! Vom reuși iubito ! Ne cheamă cei din orașul C. Să venim . Ai văzut ,am ținut cont de ceea ce dorim noi, să fie născut copilașul în luna în care s-a născut și al nostru
. Ne cheamă, iubito ! Las totul baltă, nu-mi pasă de darea în funcțiune a fabricii, să aștepte, noi avem altceva de făcut. Pregătește-te, mâine plecăm la gară și ne prezentăm la ei. Ne aşteaptă!.
Explozia de bucurie a soțului îi risipi Silviei neîncrederea.. Ea nu avusese speranță în acel gest de căutare prin telefoane, dar se pare că îndrăzneala lui Gaby va da rezultat.
- Crezi că se poate conta pe ceea ce ai vorbit la telefon cu o persoană necunoscută ?
- iară ești pesimistă, nu ai încredere în mine, nu am dat telefon la băcănii sau măcelării, am sunat Casa de Copii.
Așa era Gaby, plin de surprize, de rezolvări a unor probleme ce păreau de nerezolvat, el găsea drumul pe care se puteau descâlci ițele. În seara aceea se simțiră atât de bine . Își făcură planuri.
Dimineață au plecat la gară. Gaby nu uită să-și sune superiorul , să-și anunţe plecarea:
- Zaharia, îți spun adevărul de ce am nevoie de două trei zile libere, dar inginerului șef, spune-i tu ceva credibil. Am încredere în tine, inginere: Nu mă lăsa la greu !
Zaharia, colegul de serviciu îl liniști,:fac tot ce pot, Gaby, să fie bine. Succes ! Să ne vedem cu bine !Salut-o pe Silvia !
Au dormit în aceea noapte neliniștiți, poate chiar speriați. Dimineața au plecat la gară ,. Călătoria a fost una plină de emoții. Nu se m-ai săturau să-și facă planuri, să întrezărească ce îi așteaptă . Au ajuns în orașul C. La ora la care puține șanse să găsească persoana cu care Gaby discutase cu o zi înainte. S-au dus pentru început să caute un hotel care să le permită libertatea de mișcare. După ce s-au instalat în camera luminoasă primită la hotel, Gaby sună persoana cu care luase legătura cu o zi înainte.
- Dacă sunteți veniți doar de o oră, hai, am avea timp să ne cunoaștem și să discutăm despre ceea ce vă interesează. Poftiți la noi, și-i spuse adresa .
Doi tineri , Silvia și Gaby,ţinându-se de mână au pornit în marea lor călătorie , călătorie ce îi făcea părinți la capăt de drum.
Au cunoscut personalul de la Casa de Copii.Emoționați au intrat în biroul directoarei, cea care avea cuvântul hotărâtor.
Directoarea , femeie trecută de patruzeci de ani, îi primi cu simpatie. Cunoștea povestea lor, și ea se interesase deja de povestea lor, asta ei nu aveau de unde să știe. Știa că își doresc un copil născut în luna în care se născuse copilul lor.
Întâmplarea făcea că, în maternitate, o tânără elevă din ultimul an de liceu născuse chiar la începutul acelei luni o fetiță și dorea să o dea spre înfiere.
Așadar dragii mei copii, le zise directoarea, vă pot satisface doar jumătate de dorinţă, copilul este născut în luna pe care voi o doriți, dar e fetiță, nu băiat : Ce facem ? sexul nu-l putem schimba, glumi directoarea, dar fetița merită văzută. Așadar dacă acceptați, mâine vă aștept să veniți să faceți cunoștință cu micuța. Ce spuneți?
Cei doi, Gaby și Silvia stăteau nemișcați pe scaunele din încăpere, încă nu-și puteau reveni din surpriză. Să fie ei atât de aproape de a deveni părinți ? Desigur , Silvia era puțin dezamăgită că nu e băiat, dar, Dumnezeule ! cum să refuzi o fetiță ? Au părăsit încăperea atât de încântați încât nu nimereau ușa.
- Pe aici dragi mei, înțeleg emoția voastră. Mâine la ora nouă vă așteptăm. Veți lua legătura cu doamna Sofica, eu voi lipsi, dar dânsa vă va îndruma ce aveți de făcut.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]