Secretele ploii

Câte secrete ploaia-ascunde
În picurii ce- ți bat în geam
Când zilele se rup bolunde
Ca frunza toamna de pe ram.

Se rup din pomul fericirii
Privind ploaia pe geam cum plânge
Scriind poveștile iubirii
Când dorul două inimi frânge

Și când iubirile le poartă
Doar vântul, ca scrisori de dor,
Ducându-le la tine-n poartă
Și-apoi la mine în pridvor. 

Când nu-s cuvinte să vorbească 
Doar gânduri ce se-nalță-n zbor,
Ce numai ploaia la fereastră
Le tot șoptește-ncetişor. 

De toamnă-ți sunt, nu mai am ploi
S-au așezat cu toate-n tine 
Și-ți plâng pe geam șoptind de noi
Secrete dulci printre suspine. 

Chiar de mai sunt zile puține
Câte-au rămas aș vrea să știi
Secretul meu ploaia mi-l ține
De-o lași, pe geam ea ți-l va scrii!

de Gabriela Mimi Boroianu
06.10.2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
zori de vanilie (cybersonet CMX) prin Cronopedia
Acum 3 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 4 ore
Mai Mult…
-->