Lângă înaltele piscuri albe
zboară-n ochiul albastru
respirând ozonul dimineţii,
aşteptând între păduri
fără arbori,
de se naşte un izvor în inimă
grăbit
unde soseşte marea lumină
a cuvântului copt.
Toţi care înţelesul îl ştiu
îi simt
neştiindu-l.
Visul se-mplineşte în ei
ca într-un lemn
în măduva roşie
un semn.

Comentarii