semne de rimăvară
tupul lui cronos geme peste această
primăvară capricioasă cu întorsături și reveniri
precum fasoanele unei femei când este
prea curtată de mai mulți bărbați
se reîntorc parcă metopele iernii
care nu prea a plecat de pe aceste meleaguri
uitându-se în urmă după cine știe ce bizarerii
totul devine lichid și alunecos
ceasul merge înapoi intrând parcă într-o gaură neagră
suflă un vânt ca o amintire prin nopțile cu lună
așteptând freamătul frunzelor care se lasă
încă ghicite în boboci apele tac
și gâlgâie pe sub pământ așteptând
freamătul fântânilor să le deslege izvoarele
pe bolți de dor se țes năvoade de pescari
iar privighetorile așteaptă o rază de soare
să dea drumul trilurilor către eternitate
cronos frânge pe genunchi trupul nopții
așteptând să se dospească lumina
din veninul dimineților noi umblăm prin noi
ca prin niște orașe străine in care
nu cunoaștem pe nimeni câteodată ne e frig și urât
și-am vrea să tragem pe noi hainele
pe care nu le-am purtat niciodată
și să devenim mai tandri întrebând trecătorii
știți cumva în ce an suntem.
marţi, 26 martie 2013
-->
Comentarii