Semnele pe care le descifrez
săpate în piatra destinului
sunt aproape şterse,
ceea ce vor să spună
pare rupt din alt univers.
Simboluri ciudate îmi răscolesc memoria
mai adânc decât pot să ştiu,
ca viermele face tunel
în mărul discordiei.
Inima şi sufletul din mine se mută,
se rotesc punctele cardinale
şi zilele se orientează spre nord.
Sămânţa naşte întrupare
înainte de a păşi peste margini
unde timpul nu poate şterge
urmele de urme lăsate.
Cerul din cer se desprinde
şi pământul îl prinde din urmă.
Mai încrezător în tot ce există
deşi nimic nu am atins,
nu văd nici un prag
ce nu se poate trece.
-->
Comentarii
Frumos!