Captivă-n matricea timpului în interspațiu,
Plăntăluind semințele unor noi începuturi,
Viața are un sens atent modelat cu nesațiu
Indiferent de formă, structură sau inputuri.
Trăim în iureșul unui univers, condiționat,
Într-o nesăvârșită dezvăluire și regenerare,
Nelăsând niciun gest pozitiv nedezdăunat
Și, nedisciplinată la timp, nicio eroare.
Îndemnată de mareea interioară a augustului
La fel cum oceanul atins de-a lunii incidență,
Viața complinește formula nemărginitului
În care să-și oglindească propria esență.
Închipuiri de tot felul, nădăjduim-nencetat,
Clădim castele de nisip pentru orice popas,
Doar pășind, ne dumerim de unde-am plecat
Și-ajungem până unde, definitiv, am rămas.
Depunând amprentele-n fosile drept arvună,
Simbol al existenței filozofale dospinde,
Viața este și va rămâne pentru totdeaună
O parte din veșnicia de care se desprinde.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O8 decembrie)
-->
Comentarii