Când ziua se destramă
Şi luna se înalţă
El gândul se revarsă
Tiptil, la tine-n braţă.
Nu cere adulare
Nu vrea o mângâiere
Ar vrea, aşa se pare
Să poată să mai spere.
Priveşte-n ceaţa vieţii
Şi vrea ca un poet
Să reclădească sorţii
Cel vis, doar imanent.
Separ dar astăzi gândul
De crunta deznădejde
Nu mai adie vântul
Ca să primesc o veste.
Iar ambalajul putred
Al sufletului greu
Nu mai absoarbe umed
Decât pe Dumnezeu.

Comentarii
Frumoase versuri!
Frumos!