vara bea la cișmeaua singuratică precum un cuc călător
orele își înfig unghiile patinate în rutină
răsar stele roșii pe felii de întuneric
tinerețea mea lacomă de partituri se scaldă în praful zilelor
/particule incolore cu accelerația la maxim/
antidragostea recrutează berze/fidelități cu aripi largi
cât Kathmandu/
croim cu cerul pe umeri costumul de Don Quijote
dependenți de o altitudine a sentimentelor
o dăm în albastru la orice serpentină
cu arma sincerității obtuză
verile nasc grigorești decorativi
numai când plouă te întreb cum o mai duci
cu dragostea de două parale iar tu
îmi cumperi mere/ispite efemere/
și pictezi inimi pe tavanul peșterii
unde te retragi să-ți bei egoul
/artefact solitar/
dacă vara se poartă sandale
iar iubirile miros ca niște alge
orașul se plimbă cu tramvaiul prin aerul sufocant
în vreme ce câinii urmează mirosuri efemeride
Tucă șoptește transpirat luciferic
vreau sa te ard
iar nouă ni se dezbracă verile de pudibonderii
așa ca pe acoperișul lumii unde orologiul sună
pentru urechea lui Dumnezeu
-->
Comentarii
... iubirile miros ca niște alge..
Îmi place expresia!
,,verile nasc grigorești decorativi
numai când plouă te întreb cum o mai duci
cu dragostea de două parale iar tu
îmi cumperi mere/ispite efemere/
și pictezi inimi pe tavanul peșterii
unde te retragi să-ți bei egoul
/artefact solitar/"
Angi, am savurat poemul tau, superb!
semn de plăcută trecere...
Admiraţie, Angi!