Sete. Sete nebună din noaptea prinsă în liniştea iubirii de stele,
mă prinde.
Mă adap din (ne)murire şi trec
şi munţi şi văi şi ape dintre noi.
Mă-ntorc în poartă.
Poarta noastră cu amintiri şi gânduri şi şoapte.
Plătesc restanţele trăirii neîmplinite şi dor şi sete,
sete îmi e…
06.02.2015, ora 12, 00’

Comentarii
multumesc mult Rodica Nicoleta, o seara minunata, Marius
Citit cu drag, cu sete. Iată cum din cuvinte puţine izvorăşte o cascadă de sentimente şi de idei.
Felicitări!