Se mai zbate o geană de verde
Printre ramuri uscate de vânt;
O rază încă vrea să dezmierde
O frunză ce-a căzut la pământ.
Corole altădat’ îmbrăcate
Cu petale de zbor şi de cânt
Îşi fac doar speranţe deşarte
Sub ceţuri căutându-şi veşmânt.
Pe zare se aşterne ninsoarea
Ca o haină pe trupul plăpând,
Doar toamna îşi mai cată cărarea
Printre frunze ce cad tremurând.
Nori plumburii acoperă cerul,
Verdele tot s-a dus lacrimând,
Prin păduri a trecut bărbierul
Ca un lup, taciturn şi flămând.
Prin luncă, fantomatice braţe
Plutesc peste murmur de ape
Şi ca într-un decor cu paiaţe
Dansează de ceruri aproape.
Zilele curg pe sub cerul pustiu,
Nopţile ţes fir de beteală,
Toamna îşi cată de-acum vizitiu
S-o poarte spre altă escală.
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos, d-na Drăgan!
Frumoase versuri!
D-na Lenuş, mulţumesc frumos de popas şi ,,peniţă"!
Mulţumesc pentru că v-a placut, d-na Gabriela!
Minunate versuri!