RĂPIREA LUI ILIE
Deşi, este foarte clar scris în Biblie despre înălţarea lui Ilie la cer, totuşi este transmis din gură în gură o poveste ireală cum că, Ilie ar fi fost răpit la cer într-un car de foc. Această poveste este greşită.
Încă dela început când Dumnezeu a vrut să-l înalţe pe Ilie la cer, Dumnezeu a vrut să fie înălţat printr-o singură metodă, într-un vârtej de vânt, (un fel de uragan) (2 Imp.2:1) şi nu într-un car de foc.
Elisei care a fost făcut prooroc în locul lui Ilie (1 Imp.19: 16) ştia că a sosit momentul ca Ilie să fie luat de lângă el. Dumnezeu îl trimetea pe Ilie dintr-o localitate în alta cu diferite treburi şi Ilie îl rugă pe Elisei să nu îl mai urmeze pentru că, el este trimis de Dumnezeu la Betel, Ierihon şi la Iordan. Dar Elisei ştia ce ştia şi, nu vroia să-şi părăsească stăpânul.
În fiecare localitate le ieşeau proorocii Domnului în faţă şi Elisei era întrebat dacă ştie că stăpânul lui v-a fi răpit „deasupra capului său”. (2 Imp.2:5)
Aceasta răpire a lui Ilie la cer, Biblia o mai numeşte şi răpire deasupra capului. Şi de aici reiese că, aceasta, nu înseamnă chiar că ar fi fost răpit până la cer, ci undeva deasupra capului la o anumită înălţime. (Fapte.8:39,40)
Când, Ilie şi Elisei au ajuns la Iordan, Ilie a lovit apele Iordanului cu mantaua şi apele sau despicat într-o parte şi alta făcând loc pentru cei doi de au trecut Iordanul pe uscat (2 Imp.2:8). Aici, Elisei îl roagă pe Ilie ca să facă în aşa fel ca, el să primească de două ori mai multă putere decât o avea Ilie. Ilie a spus că, dacă îl v-a vedea ridicându-se în sus deci nu în cer, dorinţa lui (Elisei) v-a fi îndeplinită.
Ilie a fost cel mai mare prorooc dar, Elisei deţinând o putere de două ori mai mare decât Ilie, logic ar fi ca Elisei să fie mai mare prorooc decât Ilie.
Şi pe când mergeau ei aşa unul lângă altul, Dumnezeu a recurs la un artificiu ca, nu cumva în acelaşi vârtej de vânt să fie ridicat şi Elisei. Şi, pentru că ei erau destul de aproape unul de altul, un car de foc cu nişte cai de foc, i-a despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer, într-un vârtej de vânt. (2 Imp.2:11)
Elisei, a ridicat mantaua lui Ilie de jos pe care Ilie îi dăduse drumul în timp ce se suia şi, din acel moment Elisei a devenit din plin prooroc, cu o îndoită măsură de putere, faţă de puterea lui Ilie.
Şi Ilie este acum în cer? Nu! Ilie a fost mutat doar dintr-un loc în altul, de pe pământ, pe pământ.
Drumul către cer nefiind încă deschis pentru că, Isus încă nu se născuse ca om, ştiind că, numai după moartea lui Isus drumul către cer a fost deschis. Atunci, odată cu ruperea perdelei despărţitoare din Cortul cel Sfânt, Isus devine uşa către cer.
Isus pe când avea aproximativ treizeci de ani, declara că: NIMENI NU S-A SUIT ÎN CER ÎN AFARĂ DE CEL CE S-A COBORÂT DIN CER, adică Isus Cristos. (Ioan 3:13)
-->
Comentarii
Îmbracă-te-n mantaua lui Ilie
ca Elisei, profetul de demult.
Spre cerul sfânt tu treci şi prin pustie
şi viaţa ta e plină de tumult.
Te vor ameninţa-n pustiu hiene,
şacali şi şerpi şi scorpionii mulţi.
Dar tu veghează, frate, nu te teme!
Imun te face Domnul de-L asculţi.
Când apele veni-vor peste tine
şi într-o clipă simţi cum te afunzi
tu cheamă-L pe Isus din zări senine
la pieptul Lui degrabă să te-ascunzi.
Şi-apoi loveşte-n apele-nspumate
şi fluviul lumii se va face zid.
Tu vei păşi spre glorii neumblate
şi vei cânta ca regele David.
Şi dacă fraţii nu vor înţelege,
din vorba lor vor plăsmui un blam,
tu umblă prin a Duhului Sfânt lege
ca fiu născut din Duh, din Avraam.
Săgeţile minciunii stau la pândă.
Din nou se-ascunde şarpele mieros.
Tu roagă-te şi vei avea izbândă
în lupta grea cu-al iadului colos.
Fii de prooroci, toţi tineri, plini de viaţă,
să afle bucuria lui Isus.
Iubirea Lui şi muntele-l dezghiaţă
când omul vechi pe cruce a fost pus.
Cei tineri chiar aveau o cunoştinţă:
Ilie sus la cer va fi răpit.
Dar azi ne trebuie acea credinţă
ce doar Isus o dă celui smerit.
Vor fi batjocuri şi râsete în vale
dar toate, vai!, se vor schimba în plâns
când Prinţul cerului cu osanale
pe-ai Săi aleşi la cer îi va fi strâns.
Alege-ţi tu, prietene, destinul.
Vrei cu Isus în slava cea de veci ?
Sau vei rămâne-n piept doar cu suspinul
când Iordanul morţii ai să-l treci ?
Isus în harul sfânt te mai aşteaptă.
La uşa ta mai bate sfântul Miel.
O, vino tu de azi pe Calea dreaptă
Şi-mbracă-te, în Duh, cu-al păcii zel!
Corneliu Livanu