Sfinxul
Sfinxul doarme pe nisipuri,
Fiind mereu bătut de vânt,
Rege peste vaste timpuri,
Între ceruri și pământ.
Sfinxul pe buză de lună,
Stă la margini de cuvânt,
Când încearcă să-l răpună
Numai spicele de vânt.
El putea să fie-o stea,
El putea să fie scrum,
Arzând de asemenea
Precum dorul meu acum.
Numai creanga visului
I-a dat aripi ca să zboare,
Deasupra abisului,
Printre timpuri călătoare.
Sfinxul surâde prin vreme,
Prin nisipuri mișcătoare,
Parc-ar vrea ca să ne cheme
La o lume viitoare.
Piatra lui nu stă pe piatră,
Când se va fi stins demult
Nimbul vieții ca o vatră,
Fulgerat doar de cuvânt.
Masca lui o să ne cheme
Într-un sângerat apus
Când răpus de-atâta vreme,
În mister va fi ascuns.
joi, 30 august 2012
-->
Comentarii