Sunt între somn și trezire , visele încep să se piardă în sunetul ploi ce-și picură stropii la mine-n inimă .. Te aud șoptind la fereastră în legănatul crengilor ce-mi spun povești nescrise . Chiar și vântul îți poartă gândurile la mine-n suflet . Reușești cumva să pătrunzi printre visele ce încep să se destrame . Îți simt mirosul în ploaia ce se prelinge pe geam , îți simt palmele pe piele cu fiecare creangă ce-mi bate la fereastră . Mă porți cu tine într-un dans nebun , ireal pe muzica vântului cântată pe clapele frunzelor ce încă nu s-au desprins de pe ram .Tu ești cu mine .. Un dor ce-mi aleargă în vene . O bătaie de inimă , o gură de aer proaspăt . Aș deschide ochii dar mi-e teamă să nu fugi . Te țin prizonier în sufletul meu încuiat sub pleoape . Tu ești visul meu risipit în realitate .Te-am adunat din gânduri ,în bătăi de inimă , te respir și te trăiesc în fiecare clipă ..Sunt între somn și trezire , țin pleoapele stanse de teamă de a nu te pierde . Ascult vântul gândindu-mă la tine , dar tu nu-mi ești .. e doar dimineață și plouă ..
de Gabriela Mimi Boroianu
-->
Comentarii
Frumos Mimi...Felicitări!
Proză poetică... aşa se strecoară dezamăgirile din final! Frumos!
Multumesc mult , Agafia ! Ma simt onorata ca ai poposit asupra randurilor mele!
Frumos! Aprecieri sincere.