Sigiliul cu pecete

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Voi seca durerea
din lemnul verde
al trupului

cu sevă de nuc
voi unge
picioarele gândului

pun să-nfrunzească mugurii
din silabele sonore
ale cuvântului scris.

Din rădăcini respiră poemul
până la inima înverzită
de iubire pătrunsă

e numele lui voi sigila
pecete de aur
ce nu se mai uită.

Cenuşă-i voi sufla-n ochii
morţii pe drum,
să nu-l mai vadă.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]