Trecutul își deschide haina,
Căci amintirea stă să plângă.
Ar vrea să depisteze taina
Unei lacrimi din mâna stângă.
Sacrificăm prezentul pe o
Minciună ascunsă într-un cot,
Nu bănuim că la meteo
Se plănuiește un dur boicot.
Și-n alergarea spre nicăieri
Doar viitorul mai contează,
Astăzi mărșăluiește spre ieri
Când pasul încurcat trișează.
Iluzii. Frământări. Proteste.
Cum aș putea oare să alung
Anomalia din poveste?
Răspunsu-mi e inutil și lung
Și se încurcă-n neputința
Blocată-n drumul nostru static.
Aș lua de mână biruința
Croită pe cuvântul etic,
Dar de la vorbă pân’-la fapte
Mărșăluiește infinitul
Ce nu acceptă numai șoapte,
Ci-i răbdător precum granitul.
Răni. Vuiet. Minciună. Cicatrici.
Cuvinte reci alungate din
Dicționar de un vânjos arici?
Silaba respiră doar... pelin.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc, doamnă Lenuș. Sunt onorată.
Întotdeauna popasul tău îmi luminează ziua, dragă Aurelia. Mulțumesc.
Minunate versuri...Felicitări!♥️