O altă primăvară încet, ușor
Pictează viață peste crengile blânde,
Când iese soarele dintr-un foișor.
Secundele, acum puțin flămânde,
Își hrănesc, rapid, trupul cu lumină,
Adulmecând misterul, tremurânde.
Constat instant că iarna-i o ruină.
Evadez. Natura mă-mbrățișează
Protectoare. Plutesc ca într-o taină.
O vrăbiuță zglobie pledează
Spre veselie, muzică și viață;
Zâmbete îndelungi ziua-i donează.
Nu stau ca spectator, mă duc în față
Și încerc să regizez și eu ceva,
Căci totu-i nou. Această dimineață
E plină de dulceață, e... altceva.
-->
Comentarii
Și popasul tău constant, dragă Lenuș, e ca o adiere de vânt primăvăratic. Mulțumesc.
Când am scris aceste versuri, primăvara semna cu drag condica în Timișoara. Acum, plictisită de nepăsarea noastră, s-a ascuns în umbra frigului iernatic. Vă mulțumesc pentru popas, doamnă Gabriela.
Frumoase versuri primăvăratice!
Aștept primăvara!!! M-am săturat de iarnă... Dacă ai.mai multă trimite și la mine!