Singurătate, linişte durută

Singurătate, linişte durută
dor nesfârşit de chipul ce-am iubit
nu ştiu de cine-ai fost cerută
să mă-ntorci în lume dezrobit.

Când norii de ploi se dezbracă
şi plouă din gânduri, cuvinte
timpul face pauze să treacă
în pământ, urme de oseminte.

Oamenii se culcă pe-o ureche
nu văd când clipa se frânge
şi rupţi din dulcea pereche
primesc singurătatea-n sânge,

de casa rămâne un pustiu orb
cu zile şi nopţi de corvoadă
bântuite într-una de un morb
eternitatea, regină schiloadă

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->