Râul îşi pune soare-n priviri,
pătrunde lumina ca pe o taină,
şi curge supus timpului nestăvilit
până ce piatra capătă lustru.
.
Nori sângerând printre fulgere
cu şerpi cosmici în plete
respiră transparent lichidul de flori
de care furtunile fug.
.
Perseverenţa-mi face rădăcini,
loveşte departele cu ispite dulci,
peste margini împinge tulburarea
şi-mi macină vertebrele zilelor.
.
Simt sămânţa cum îşi poartă menirea
de a zidi din sine întregul,
iubind curbura durerii cu noduri
pe care nimeni nu le desleagă..
.
Numai cuvântul tău Doamne
cu gesturi tandre mă piaptănă,
de bucurie îngerii plâng
iar eu rămân cu un singur regret
.
acela că mor.
-->
Comentarii