De-o mână timpul mă trage
într-un borş al lumii moderne,
în care oameni exact ca mine:
nedormiţi şi viaţa scurtată fără să ştie,
caută din reflex, puţină iubire.
Scormonesc nimicuri scumpe:
oceane miniaturizate de şamani niponi,
alge nobile strivite sub prăzi de războaie,
călăi îmbălsămaţi din alte veacuri,
romane cu coperte aurite
vorbind despre femei nepătrunse,
globuri de sticlă unde locuiesc oameni mărunţi.
Aici am văzut-o prima dată,
privindu-o mult în slow motion!
Istoria îşi făce doar treburile murdare cu mine...
Azi dimineaţă am primit scrisoarea de la dumneavoastră!
Pentru că nu pot uita acea legătură din privire,
am decis pe cont propriu: voi fi de partea ta!
Mereu o să fiu undeva în apropiere!
Daţi-mi voie să vă asigur,
puteţi conta pe mine fără să vă acoperiţi faţa!
Dar globul s-a prăbuşit iar tu râzi!?
Eu te-am strigat disperat plângând
şi m-am întors auzindu-te spunând:
„chiar dacă doar azi!”
-->
Comentarii
Aurorasufletfrumos... pentru că e foarte mare like-ul tău, am decis pe cont propriu: poezia asta ţi-o voi da ţie! Mulţumesc!
Domnule Ioan... mereu sunt plăcut surprins, de suvenirurile bine alese lăsate pe pagina mea. Mulţumesc!
Mulţumesc mult Lenuş, pentru plimbare plăcută printre rândurile şi gândurile mele. Îmbrăţişare!
Frumoase versuri!