Soare la amiază

Ca un soare la amiază
Poezia

odihneşte,

eu
privind-o se-mparte-n silabe,
vocalele sunt razele lor
pentru care stau la umbra cuvintelor.

Înalţ mereu câte un gând
Până se naşte Poezia
ca un soare de suflet
răpitor.

Mâna ce scrie este a mea,
scrisul al Domnului
cu ochiul în cer.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->