Ca un soare la amiază
Poezia
odihneşte,
eu
privind-o se-mparte-n silabe,
vocalele sunt razele lor
pentru care stau la umbra cuvintelor.
Înalţ mereu câte un gând
Până se naşte Poezia
ca un soare de suflet
răpitor.
Mâna ce scrie este a mea,
scrisul al Domnului
cu ochiul în cer.

Comentarii
Frumoase versuri!