Undeva, într-un loc tare îndepărtat
se află a mea iubită cu suflet minunat
la care mă gândesc seară de seară,
şi-a pus pecetea dragostei pe inimioară
În fiecare zi o pierd puţin câte puţin
simt o durere-n suflet, e greu să mă abţin
o lacrimă să curgă că mi-e tare greu,
misterioaso ! tu eşti viaţa, soarele meu
Îi aud vocea caldă ca un ecou vibrând
prin văi adânci de munte, o port în gând,
inima tare-mi bate când o chem la mine
în nopţile de dor printre regrete şi suspine
Că nu mi-a fost dat de la Dumnezeu
s-o am alături, să o pot iubi mereu,
nu-mi pierd speranţa că într-o bună zi
soarele meu pe cerul inimii va răsări.
-->
Comentarii
Multumesc Lenus ...!
Multumesc Aurora ! Dan, cu drag
Felicitări pentru esenţa poeziei!