dormea pe mine în dimineaţa asta şi eu
nu puteam să mă mişc decât să beau
lacrimile obrajilor curse din ochi,
de sete
de soare,
de lumină, să-mi hrănesc lutul
şi să răsară floarea dorului,
să creasca. Poate sufletul plecat
în fâlfâiri de aripi, o va vedea
şi până-n iarna vieţii mele,
se va întoarce.
-->
Comentarii