Pus la patru ace, somnul, dădea târcoale genelor
din dimineaţa nopţii. Era sfios, timid la rândul visurilor aşteptate.
Eram cu ochii zilei deschişi, în zbor cu sufletul. Ne înălţam pe gând.
Jucam „Nu-mă-uita”.
Fiecare ascundea o stea în palme, din nopţile cu lună plină,
să le pună sub pernă. Liniştea să ne cuprindă-n braţe şi dansul continuă…
13.10.2014, ora 11, 31’

Comentarii