Sonet CXLIII Ultima zi de toamnă

135824643?profile=original&width=400

Pe cer stele clipocesc molatec,

Un cântec stă ascuns sub clape,

Îl ajut cu drag, vreau să scape,

Frunzele țes covoare de jăratec.

 

Iarna este acum atât de aproape,

Toamna târzie plină de farmec,

Îmi dăruiește un frumos cântec,

Cerul iar  aruncă multe reci ape.

 

Frunzele cad istovite de al lor joc,

Tăcut, un nor negru repede se rupe,

Ploaia a liniștit bine al toamnei foc.

 

Un alt cântec toamna acum începe,

În cuptor câteva mere bine se coc,

Se strâng pe cer ale iernii trupe.

 

  1. 11. 2018

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->