Sonet CXLVII Crăciunița

687309532?profile=original&width=300

Ninge, este atât de rece...

Un strop cu iz de strugure,

Vântul începe să murmure,

Și văpaia focului va trece.

 

Pe masă... doar o floare,

Iarna printre fulgi petrece,

În suflet simt multă pace,

Crăciunița , a mea avere.

 

În ochi iubirea se rostogolește,

Nu se mai vede nimic în zare,

Sufletul tău în inima mea privește.

 

Noaptea adună a somnului tăcere,

La geamuri vântul zvâcnește,

Mi-ai dăruit o caldă mângâiere.

 

7.01.2019

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->