Pe banca din parc erai mereu cu mine,
Chiar dacă gândul departe va zbura,
Iubirea ta în suflet eu o voi păstra,
Culeg câțiva trandafiri albi pentru tine.
Peste valurile mării coboară negura,
Rătăcesc cu gândul în toamna care vine,
O zi rece, întunecată o să se termine,
Atunci și frunza trandafirului se scutura.
Se aude bine zarva valurilor înspumate,
Peste gândurile toamnei încet picura,
De un apus cărămiziu toate erau colorate.
Ultimul trandafir supărat mai tremura,
Am câteva petale albe bine păstrate,
În depărtare valul înspumat murmura.
15.11.2018
-->
Comentarii