Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Și din a Universului grandoare
Privești cum așteptăm smeriți, la rând.
Vom auzi și noi acea chemare,
Dar niciodată nu se știe când;
O-ntâmpinăm cu mintea cugetând
La clipa-n care tot se-nchide-n zare.
Azi punem flori la piatra funerară
Și-n toamnele cu ploi și frunză rară
Rostim în cor celeste rugăciuni.
Vom crede-n sacrosanctele minuni,
Că vom ieși cu toții din genuni
Pe esplanada extraplanetară!
Ioan Friciu, Sibiu, 04.06.2016

Comentarii