Să-mi prindă umbra-n clipa rătăcită...
Îngenunchează lacrimi strânse-n faguri
Pe inima ce imnuri îşi recită.
De regăsiri mi-e dor dar mi-e şi teamă
Să nu privesc prin ochii goi de mine
Şi dincolo de ei căzut din ramă
Să văd doar trenul alergând pe şine
Iar lângă el apusul de aramă
Cu umbra mea în dinţi rămasă pradă
Va desena eterna pentagramă
Doar când şi când lăsând ca să se vadă
Un cal de lemn, o floare şi o carte
Şi-un zâmbet cald de dincolo de moarte.

Comentarii
Doar cand si cand lasand ca sa se vada
Un cal de lemn, o floare si o carte
Si-un zambet cald de dincolo de moarte.