sonetul primăverii
Privește prin albastrul stelelor vrăjite
În seara dulce care ne-nconjoară
Cum cerul primăverii-n brazi coboară
Și luna cade-n ape liniștite.
Te-aștept să vii cu seara dimpreună,
Pe banca unde teiul ninge floarea
Și unde cântă ades privighetoarea,
Pe poienița de sub clar de lună.
Îți voi ieși cu primăvara-n cale
Sub crengile de tei îmbălsămate
Să sorb toată dulceața gurii tale…
Și când vom fi de stele mai aproape,
Vom măsura întreaga veșnicie,
Tot tăinuind iubirea noastră-n șoapte.
marţi, 11 februarie 2014
-->
Comentarii