Sonetul vieţii
Vasile Neagu-Scânteianu
Am străbătut genuni şi pustiiri pe cale,
S-au abătut asupra cercând să mă doboare,
Dar am ţâşnit mereu din noapte către soare-
Şi zâmbetu-mpietrit lăsai zălog la vale!
Am coborât şi trepte, m-am prăbuşit şi-n tină,
Cătând, precum izvorul, un vad ca să răzbat,
Gustând şi-amărăciuni şi lipsuri ne-ncetat-
Dar am păstrat mereu poteca spre lumină!
Din fiecare chin mi-am făurit o armă,
Ţinând-o la păstrare de viscol şi ninsori,
Cătându-mi alinarea în versuri şi în flori-
Doar ele mi-au fost hrană, în viaţă, fără larmă!
Şi-n clipe de restrişti nu m-am schimbat la fire-
Chiar dacă, doar pelinul, mi-ai dat să gust...Iubire!
09-10-2016
-->
Comentarii