spectacol
un pescăruș se oprește în cristalul aerului
precum o lacrimă pe un chip
boarea nopții se apropie de stele
copacii mușcă din întuneric și se culcă
crește frigul primelor umbre
orizontul se golește de lumină
cuvintele tale- susur de crânguri-
nu-s margini să le cuprindă
simțurile mele lacome
tu aprinzi sideful și lumina
vreai să cânți să cânți să cânți
viața cea adevărată plină de minciuni
ochii tăi de cuarț devin cascadă
care curge în cele patru puncte cardinale
piciorul în dans și părul aprins de flăcări
se-nvârt mușcate de fulger
nimicul carnivol din tine sperie
frunțile-n flăcări
luna sus singură spune o poveste
peste munții prăbușiți ca niște ceruri căzute
turma copacilor doarme
un râu un curent dulce și tăcut
te inundă crește te-ntunecă
noaptea cade pe sufletul tău ca o cortină
peste un spectacol de shakespeare.
joi, 30 ianuarie 2014
-->
Comentarii
Reverenţă, maestre!
.
Aurora, cu stimă
Toată admirația!