Rătăcind printre mistere iar mă dor trecute vremuri
Oprind lacrima-n cădere chiar în ziua-n care tremuri
Dorind cu ardoare clipa dar sperând eternitatea
Iar atunci peste abisuri vei găsi divinitatea
Când tresari atunci de spaimă că la orice-mprejurare
Ai rămas cu-atâtea umbre şi nu-i rost de luminare.
Bucurie şi tristeţe, nostalgii am cunoscut,
Ocolind cu disperare viaţa care face valuri
Gonind undele ce tremur în prundişul cel tăcut,
Doar speranţa ne mai ţine precum apa între maluri
Ascunsă cu-nţelepciune de Atena în cutie
Necesară ca o lună ce tronează între dealuri.
-->
Comentarii