Speranţa
E calea bătută de gânduri amare
Tristeţi se întrevăd prin privirile goale
Aripi frânte de gând lăcrimând
Orbite de lumină, înapoi alergând
Opaiţ pâlpâind în noaptea din gânduri
Speranţa-i ascunsă în gesturi si timpuri
Iluzii de-o clipă se aşează peste gând
Dispar în neant apoi reapar alergând
Pitit în cenuşa gândului ascuns
Învăluit în strai cernit de nepătruns
Licăr palid de speranţă arde mocnit
Sufletului hrană să-i dăruiască însutit
O rază de soare ce se aşează fugar
Încolţeşte mugurul speranţei hoinar
Continuând al vieţii tainic drum
Speranţă de viaţă dând omului acum.
-->
Comentarii
Multumesc Lenus, multumesc Valeria, multumesc Aurora pentru frumoasele cuvinte. Toata dragostea!
Nota de sensibilitate şi frumos domină întreaga poezie,
iar profunzimea lor, dau efecte lirice valoroase...
Încântător, felicitări!
Foarte frumos!
Sensibile versuri!
Cu drag Lenuş