Îți scriu ca să mă ierți, femeie,
De toate relele ce ți-am pricinuit,
Că te-am lăsat când tu aveai nevoie
De mine, ce atâta m-ai iubit.
Am știre că pe altu' acum iubești
Și că din flori copil tu i-ai făcut,
Mă-ntreb de-s tată, de-o să mă dorești
Atunci când mâine, plămădit voi fi în lut.
Mai vreau să știi că nu de tine am fugit
Și că din patu-ți, ei atunci m-au luat,
Iar tu dormeai, cu gâtul răsucit
Și brațul tău cătând trupu-mi mulat.
În tren ne-au îmbrâncit pe noi, norodul,
Ca vițele am mers-ntruna, fără de popas,
Și marș apoi spre front, de-n gură urca glodul
Iar mort apoi, dar viu, putut-am eu să mas.
Nu m-au lăsat să-ți scriu, de aici, de unde mi-s,
Nici vorba să-ți trimit n-avui prin cine,
Însă-mi veni al Dumnezeului trimis
M-o dezlega doar de mă ierți pe mine.
Așa îmi spune cam de vreun ceas încoace,
Să-ți scriu și să mă spovedesc numai la el,
M-a pus să-i pup crucea, ce pe fruntea-mi zace
Și-o slujbă tot îmi cântă cătinel.
Stau nemișcat în șanț, să-mi cânte ce o vrea
Că ție doar, eu îți cerșesc iertare.
De ține dragostea m-apăsa-n piept și-i grea
Și-n suflet face rană, picurandu-mi sare.
Sper ca scrisoarea să-ți ajungă
'Nainte să mă termine de-a-ntregul
O baionetă ce în piept mi-e lungă
Și rece precum mi-e acasă plugul.
Tu iartă-mă femeie, de ți-oi aminti de mine
Când foaia asta-n mână o vei avea
Și la copil, tu pupă-i pleoapele blajine
Și-n brațe strânge-l tu din partea mea.
-->
Comentarii
După cum spuneam unde vă face dumneavoastră plăcere!
am o necunostiinta, poate ma deslusiti... asadar daca scriu proza public in clubul de proza? e o sectiune anume sau cum trebuie sa procedez... nu ma bunghesc.
Frumoase versuri!
multumesc... apropos, in clubul asta numai cu "dumneavoastra" se vorbeste? eu prefer sa mi se adreseze lumea cu "tu"...
multumesc... habar nu aveam ca exista un astfel de instrument....
o sa public din cand in cand cate ceva din apucaturile mele scriitoricesti... asa ca sparg gheata cu o baioneta foarte recenta....