spovedanie
părinte eu iar m-am rătăcit,
am venit la tine beat de infinit,
vreau să mă spovedesc cu ardoare,
am început s-o iau razna și mă doare.
visez cai pe-o câmpie albastră,
alte lumi dintr-o lume măiastră,
visez lei fără trupuri pe cer,
când mă scol dimineața îmi pier.
mai visez metafore-n sânge
și iubita-ntristată cum plânge,
din ochii ei curg lacrimi de-avalma
și-i sorb lacrimile cu palma.
câteodată m-apucă o febră
când noaptea visez o tenebră,
mă arde-apropierea zilei de mâine
când vinul se preface în pâine.
altădată-mi cresc gheare și pene,
sângele-mi gâlgâie-adesea prin vene,
mi-e ochiul veghe de curcubeu,
părinte, e vaide sufletul meu.
legănat în visuri și berline,
mă mișc printre păsări și feline,
noaptea mă strâng aiurea ghem
și înfloresc-adesea-ntr-un poem.
îți dau o pedeapsă, fiule, e rău,
roagă-te mai mult la Dumnezeu
și lasă-ți sufletul în voie să cânte,
să nu zidești cu aripile frânte…
duminică, 16 martie 2014
-->
Comentarii
Toată admiraţia pentru acest poem!
Multe mulțumiri Agafia.
am venit la tine beat de infinit," Foarte frumos poem!