Spre suduri
Spre suduri taina mea mai lasă
necunescute fumuri din comoară
pe crengi în plâns de doruri ce le apasă,
hrănind un suflet-val cu o povară.
Eu vreau să lupt ca să-mi rămâi lumină
acum în frunze ce-au rămas pe casă
pășesc stingher în marea ta de vină
scriind pe val o vreme ce mă lasă.
Tu îmi ești un cântec, sufletul de zeu,
mi-ești veșnicie, dor și alinare
sfioasă rază în drag de Dumnezeu
și foc la căpătâi de lumânare.
Îmi ești poem în vremea cea haină
eu sunt blestem în dorul de-a iubi,
lumina lui nu poartă nicio vină
mă îmbracă frunza în visul de-a mai fi.
Mi-e visul munte, roca lui mă apasă
și valul poartă gust de inserare
te îngân ca simfonie, oare-ți pasă?
când dorul se întinde a înnoptare.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Mi-e visul munte, roca lui mă apasă
și valul poartă gust de inserare
te îngân ca simfonie, oare-ți pasă?
când dorul se întinde a înnoptare.
Frumos!