Stânci de gând, împovărându-mi firea,
Se cioplesc prin stranii deslușiri:
Chipuri dragi ce mi-au cernit privirea,
Drum întortochiat prin amintiri!
Greu pătrund prin volburile vieții –
Știu! Și mă împiedic și mă strâng
Umăr peste pragul tinereții
Drept – sau e mai bine umăr stâng?!
Pragul e un cufăr cu tenebre
Peste care nu-ndrăznesc să calc –
Mă ajung strigările în febre
Ale celor îngropați în talc...
Chiar și-un cimitir la Masa Verde
Îmi invocă un tribut incert.
Un ecou prin unghii mi se pierde –
Mă revăd și nu pot să mă iert...
Și mi-e sumbru să trăiesc în mine,
Între stânci de care mă anin,
Între umbre cu călduri puține,
În paharul-leagăn cu venin.
Da, mi-e greu! Mi-o recunosc cu firea
Și mă-mbăt cu gândul că-ndrăznesc
Să îmi cern în versuri amintirea
Visului pe care nu-l citesc.
Stânca e balanță peste mine –
Stânga-dreapta! echilibru țin!
De sub ea când te privesc pe Tine,
Mă cunoști, oh, Doamne, prea puțin...
Prea demult nu Te-ai uitat la stâncă!
M-ai abandonat în grote reci,
Dar îți cer să mă privești cât încă
Peste sânii morții ai să treci!
2 iulie 2014
-->
Comentarii
”Mă revăd și nu pot să mă iert...” - sper că doar unei ipostaze ipotetice a ta, altfel ai biciui cai cărora mai întâi le-ai legat picioarele....
Mi-a plăcut poemul!
Prețioase versuri ce cucerește sufletul cititorului ce ne face să zburăm pe aripile imaginației.
Un mesaj profund emoționant, sensibil punând textul în valoare
Felicitări!
Mulțumesc mult, Rodica, pentru aprecieri.
Cu siguranță, vom colabora mult. Echipa de redacție este formată din suflete impecabile, după cât mi-a permis timpul să remarc. Printre membrii Cronopedia, sunt autori care scriu excepțional și alții care promit mult, de aceea trebuie încurajați.
Încă o vreme, voi apărea sporadic pe Cronopedia, căci mai am de pus niște mecanisme în mișcare și un proiect de roman la care sufletul meu asudă de câțiva ani.
Printre picături, îmi fac timp și de lucru ca redactor. Sper să reușim, prin efortul de echipă, să atingem ceea ce dorim cu toții. Cu prețuire,
Mai an era cineva pe-aici - Vladimir Nichita - (un fel de conlocuitor australian cu Ivan Watson), pe care îl citeam mult şi-l adoram. Sincer, pentru că nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu el, tu, Paul, i-ai luat locul!
Adică acum te citesc mai mult şi apreciez scrierile tale. Într-un fel începem să colaborăm, nu (în redacţie, la concurs)?
Ei, eu zic că e bine că amintirile ţi se-tipăresc ca nişte stânci de gând! Felicitări
