Vântul în văzduhuri iar se agită,
ciripiturile în iarba verde cântă ,
Privesc cerul intunecat în tăcere,
printre cărți mă privește o floare.
Pe cerul supărat norul se desface,
un cel albastru mie mult îmi place,
Ploaia printre ramuri se stârnește,
Primăvara cu mine acum vorbește.
Adun în suflet aroma florilor de tei,
în stropii ploii se ascund anii mei,
Am găsit pe banca solitară o floare,
unde a plecat steaua mea oare?
Vântul primăverii mută departe norul,
se tânguiește printr cotloane vântul,
Îmi sprijin visătoare fruntea de mână,
gândul liniștit un cantec vechi îngână.
În vremi plecate multe povesti uitate,
în gândurile sufletului vise îndepărtate
Călătoresc deseori în nopțile de veghe
din copilărie doi cercei mici la ureche.
-->
Comentarii