Stare de veghe
Clipe reci se scurg încet,
Ceasornicul parcă-i oprit ,
În vază dragul tău buchet
S-a ofilit .
Nopți întregi se duc și vin
Și singur stau ca la-nceput
Mai sorb o cupă de pelin
De nebăut .
În mine depăn amintiri
Dintr-un alt timp ce fără rost
S-a dus și-a luat cu el iubiri
Și tot ce-a fost.
Doar noaptea martoră îmi e
Că stele-n cer s-au risipit
Și mă întreb și-acum de ce
Eu te-am iubit.
De mâine voi porni la drum
Pe urma visului dorit
Si-n cale nu-mi vei sta nicicum …
Și-am adormit.

Comentarii
Multumesc frumos doamna Ion Rodica Nicoleta ! Sunt onorat !
Multumesc frumos doamna Agafia Dragan !
Multumesc frumos domnule Viorel Croitoru !
Un poem atât de minunat! Tristeţea emanată are strălucirea ei, cuvintele zugrăvesc durerea interioară. Cu toate astea speranţa adormirii vine ca o mângâiere, ca un repaus în tristeţea atât de greu de suportat. Felicitări. Mă bucur că am citit această poezie.
Aprecieri sincere.
Frumoasă...