Tristeţea, amărăciunea sufletească se cuibăreşte în sufletul omului,
când îndoielile adie prin preajmă, ca rafalele de vânt.
Lupţi din răsputeri cu raţiunea, ea, îţi spune, ori adevărul crud al realităţii,
ori acel adevăr care îl construieşti tu, după bunul tău plac.
Când ziua se dă la o parte în faţa nopţii,
toate, amărăciunea, tristeţea, realitatea, absolut toate iau culoarea ei,
singurătatea iţi dă palme peste suflet, peste inimă, peste tot.
Regina nopţii, luna, ne priveşte mută,
în timp ce stelele, daca se văd pe cer, strălucesc nepăsătoare.
Şi răcoarea sau gerul pun stăpânire pe noi,jucând hora înainte,
în timp ce noi ignorăm în totalitate, vremea potrivnică.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Frumos Mihaela!
Am descoperit printre versuri câte-un aforism. Felicitări!
Pesimismul ne macina, rupe din noi, din suflet, fasii pe care le lasa sa pluteasca in imensul vid negru. Orict de multe incercari am avea, oricat de grea este viata, sa plangem?! Sa plangem! Sa ingenunchem, nu zic nu, dar sa invatam sa ne ridicam... A invata tainele suferintei inseamna a fi cu un pas inaintea fericirii. Curaj! Viata are si ea lucruri bune de vazut...