Stau pe margine de țară

Gândul spre trecut îmi zboară
și începe să mă doară
liniștea dintre cuvinte, 
pâinile care sunt sfinte,
lacrimile ce-s vărsate
și trăirile uitate.
Stau pe-o margine de lume...
Are rele și-are bune,
are gust de drag de glie, 
gust de drag de Românie.
Stau pe-o margine de munte.
Plin de stele-i pe-a sa frunte.
Eu cu pana-ncep a scrie
despre toate-o poezie.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->