Mă despart de orice teamă
ca foamea veche de trup,
umbra-mi face crustă-n amiază
şi se aşază pe lucruri,
lasă urme pe anii de viaţă
şi devin din ce înce mai greu de dus.
Creşte o zbatere de fiară flămândă
în inima cu o răsuflare adâncă,
sudoarea-i rece pe frunte
şi mă jupoaie de pielea uscată
ca de un strat de ceaţă din memorie.
Văd mai clar decât ceilalţi care macină vise
steaua din ochi e dincolo de moarte
într-o noapte numai voi o veţi vedea
cum străluceşte la nord.

Comentarii