Steaua de dincolo de moarte

Mă despart de orice teamă
ca foamea veche de trup,

umbra-mi face crustă-n amiază
şi se aşază pe lucruri,
lasă urme pe anii de viaţă
şi devin din ce înce mai greu de dus.

Creşte o zbatere de fiară flămândă
în inima cu o răsuflare adâncă,
sudoarea-i rece pe frunte
şi mă jupoaie de pielea uscată
ca de un strat de ceaţă din memorie.

Văd mai clar decât ceilalţi care macină vise
steaua din ochi e dincolo de moarte
într-o noapte numai voi o veţi vedea
cum străluceşte la nord.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->