Femeia mi se culcă pe toate sentimentele,
cu trupul despletit de sălcii pe ape
îndepărtează furtuna.
Face noaptea de nerecunoscut,
alungă hainele dincolo de inimă,
privim dragostea cum levitează fără obiect,
cum se pierde în ochii fascinaţi.
Când bate la ferestre lumina dinnmineţii
nu mai suntem aceeaşi,
trăiam într-o altă lume imaginară
cu zădărnicia în braţe.
Căutăm la nesfârşit
steaua de zăpadă,
ea s-a topit fără să ajungem la ea.

Comentarii
nu mai suntem aceeaşi,
trăiam într-o altă lume imaginară
cu zădărnicia în braţe....
Frumoasă poezie!