În zadar am rătăcit pe crestele de nea
urcând voioasă ca o nălucă
prin universul plin de stele,
îndrăgostită de nespusa entitate,
sperând că prind în mâna, steaua mea!
Visam să fie ea făclia care arde
pe cerul înnorat al vieţii mele !
s-o văd cum străluceşte
mereu în preajma mea!
Să uit ce-am indurat..
şi să nu mai fiu pe lume o pribeagă.
s-o strâng la piept
şi-n deznădejdea mea
să-mi împrumute duhul înţelept.
Ea... să-mi arate calea
şi să mă-nţeleagă.
Cu braţele zvâcnite
prin bolta de furtuni,
în zadar am rătăcit...
Au trecut multe primăveri
« Steaua mea”, a pierit !
O Sfinte Înger! şi eram curată...
cu-ntruchiparea unui vis,
când i-am cerut îmbrăţişarea.
Acum când am aflat,
că e căzută din înalturi,
deşi cunoştea Taina,
Steaua mea… s-a stins!...
- Rămasă sunt - şi crudă-i întristarea!
-->
Comentarii
Ce frumoasa este viata ca am asa scumpe PRIETENE, va iubesc, sa va tina Dumnezeu sanatoase. Doamne ajuta !
Visez printre stele
gândurile mele
să le adun pe toate,
să le arunc în noapte,
steaua ta s-a prind...