Mă aplec peste izvorul gândului sorbindu-i prospețimea până în tainițele sufletului, mă oglindesc mirată în oglinda unduioasă care-mi descompune chipul în curcubee ciudate, alcătuind imagini fantomatice din trăsăturile mele. Fruntea se sprijină ostenită de buza fântânii așteptând răbdătoare ochii rătăciți, care se aleargă unul pe celălalt prin prundișul viu colorat. Părul dezmiardă obrazul străveziu al apelor, măturându-le neliniștea. Pe obrazul drept poposește o frunză aurie, venită pe aripile vântului pribeag, să acopere obrăznicia gândurilor înecate în puritatea adâncurilor. Dorul meu își caută neobosit alinarea în tropotul enigmatic al Unicornului, născut din lumini și umbre. Brațele se întind să-l atingă, buzele îl sorb într-un sărut pătimaș iar ochii îl împodobesc cu diamantele limpezi ale sufletului, încoronându-l împărat peste vise și gânduri.
Mă ghemuiesc suspinându-mi legendele la picioarele lui, așternându-mi sufletul căpătâi, deschizând larg ochiul minții să-i admir frumusețea. Îi simt respirația înmiresmată încă, de ambrozia păscută în grădinile zeilor, o inspir cu nesaț, îndestulându-mi nevoile spiritului. Pe fruntea-i plină de stele strălucește divin promisiunea eternității, iar din cornul de argint se revarsă peste mine și timp cântecul magistral, compus de Fiicele Cerului, care se poate asculta doar odată în viață. Momentul meu a sosit, unic și sublim, plătit cu prisosință cu vise zădărnicite, lacrimi risipite pe căi singuratice, strigăte pierdute în nepăsarea anilor și doruri neostoite, semănate până la capătul lumii, pe care nu voi înceta să le adun, niciodată.
Constelațiile își acordă Lira fermecată, alinând rănile sângerânde ale lumii cu viersul fermecat al îngerilor. Inorogul se întoarce în grădinile zeilor, zburând pe raze de lună, risipind pulbere de stele peste umbrele tainice ale nopții, ducând cu sine o nouă poveste, pe care o va împărtăși zânelor surori. Dorul meu se înalță până la cer și tulbură armonia galaxiilor adormite.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Mulțumesc frumos, Dorina!
Un „strigăt” bine croșetat. Admirație.