Stropi de credinţă

Şiroaie curg în sufletul adormit

E al lumescului tumult

Mai e un timp, apoi te-am regăsit

Atât am vrut, nimic mai mult.

Ce-seamnă viaţa-n lumea largă?

Trai prea bogat, îndestulare

Te-ndepărtezi de cea mai vagă

Lumină ce coboară de la Cel ce-i mare.

Chiar şi ambiţii, dorinţe efemere

Luptă pe ce e prea lumesc, avere

Pe viaţa dusă fără cumpătare

Dar cu speranţa că e-aproape Cel ce-i mare.

Ce-nseamă viaţa-ndreaptă cale?

O viaţă fără dorinţe amare

Un trai decent, cu Domnu-n suflet

Un mers pe calea fără umblet.

Un gând prea pur de libertate

Dar nu aici, că-i prea aproape

Ci-n locul cel adus cu mintea

Din zarea Celui ce-i doar fruntea.

Stropi de credinţă se revarsă

Dar nu afară, ci în casă

În trupul celui ce-i aproape

De a sorbi din sfânta libertate. 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mi-a plăcut mult. Uneori credința e tot ce ne rămâne și ce greu e ca5nd o cauți în suflet și vezi că nu te-ai îngrijit de ea ca să-nflorească...
Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 18 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 18 minute
secretul rămas pe nisip (cybersonet CMVIII) prin Cronopedia
Acum 18 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->