Stimată doamnă este târziu şi este început de iarnă, iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Şi mi-aş dori să-ţi scriu poeme, nimicitoare, cu poveşti, să te-ncălzească în simţire, iar tulburarea dacă-ţi vine, cu preţul miraculoaselor enzime ce sapă-n minţi, te vei feri de-acest pericol aiurit, căzut din paradiziace pagini, mistuite-n evoluţionismul chemărilor prea-ancestrale, şi-atavicul fermecătoarelor năzbâtii… iar în final aş vrea să-ţi mângâi gândul îndelung.
Gândul e ceva imaterial şi trebuie neapărat concretizat…
Gândul sg = Sânii pl
-->
Comentarii
Să-ţi rămână inima la fel de năstruşnică precum ţi se arată în această postare, să fi sănătos, fericit, împlinit şi să ai parte de sărbători aşa cum ţi le doreşti. Cu caldă prietenie şi aleasă consideraţie.