Acum când vântul rece înoată prin troiene
Și doar tăcerea țipă în cântec de sirene,
Când iarna despletită își scutură podoaba,
Rămân doar ancorată în timp, fiindu-i roaba.
Mă pierd în gânduri triste prin viscolul ce urlă,
Răspunde blând amurgul prelins acum pe turlă,
Mă regăsesc pe drumuri închise, ferecate
Într-un păienjeniș… din visele-mi furate.
Vreau să pot răzbate, nămeți se-nalță iar și iar,
Privesc tăcut în jur, totu-i încremenit, bizar
M-agăț de vise ancorate-n timpuri, dar acum,
Umbre mișcătoare, valsând, au mai rămas pe drum.
Sub neaua ce s-așterne e-o lume dărâmată
Ce-ascunde înghețată iubirea de-altădată,
Deasupra e durerea-n furtuni dezlănțuite,
Eu rătăcesc agale prin sorți pecetluite.
-->
Comentarii
Un an nou cu bucurii!
La mulți ani!