SUFLAREA TĂCERII
*
Nimic nu mai este la fel,
timpul s-a rătăcit,
prin punctele cardinale,
durerea stă prinsă
în butoniera vieții
și, tată, nu-ți mai aud,
nu îmi mai simți chemarea.
Privirea ta, o candelă
aprinsă-n mine, va lumina
cămările nopților insomniace,
va pansa dorul orfan
dintre cele două veșnicii.
Suflarea tăcerii se va afunda
într-o adâncă beznă
încremenită-ntr-un etern contur,
vegheat de îngeri, iar amintirea
ți-o voi caligrafia pe voaluri, triste
zmeie din cuvinte, ce străpung cerul.
*
24 Iunie 2020 - MIT
-->
Comentarii